Eu am decis să slăbesc. Acum am minus 20 kg

(stânga – luna martie, dreapta – luna noiembrie)

În Republica Moldova e criză mare, cresc preţurile şi tarifele, aşa că nu-i cu putinţă să mai trăiască un om fiind gras, că nu-l ţin buzunarele, şi nici cureaua nu o poate strânge. Aşa că am decis să slăbesc. 😀

Acum la modul serios, deja de 4,5 luni sunt în proces de slăbire, tot atâtea luni s-a copt şi curajul meu de a scrie istoria aici şi de a începe să o descriu pe instagram, cu poze. Acum am încredere că voi reuşi să-mi ating scopul şi să slăbesc încă 27-28 sau chiar 30 kg.

Eu sunt o grăsană tipică. Mereu mi-am găsit scuze ca să-mi alint burta. Nu recunoşteam că mănânc patologic de mult şi de nesănătos. Credeam că de vină sunt metabolismul, hormonii, genele, orice, numai nu eu. Până am văzut cum un coleg a slăbit foarte mult, iar exemplul lui m-a marcat şi acum îi sunt foarte, foarte, foarte recunoscătoare. Datorită lui acum cântăresc cu 20 kg mai puţin decât 4 luni şi ceva în urmă.

Deci să o iau de la început.

Eu am cântărit normal când m-am născut, în primele luni de viaţă am adăugat parcă tot normal, dar către 5 ani, când învăţasem a citi, am devenit foarte sedentară. Nu mai zbordam prin mahala, citeam şi păpam. În special adoram dulciurile şi plăcintele cu brânză făcute de mama. Din copilărie n-am mai cântărit normal, pe la 15 ani eu deja aveam 80 kg, iar la 17 ani, când am venit la facultate, avema 85 kg.

Nu aveam probleme cu sănătatea, doar mă enerva să caut haine. Însă oricum găseam tot felul de motive de ce nu mă apuc de slăbit. Nu, am făcut eu nişte încercări, dar le lăsam repejor şi după regim adăugam şi mai mult. Nu ştiu cum pe unii îi ajută dragostea să slăbească, sau eu n-am iubit bine, sau la mine dragostea are alt efect, dar nu slăbeam deloc când mă îndrăgosteam.

Când venea vorba de slăbit eu găseam aşa nişte motive:

• că eu trăiesc o singură dată şi vreau să mănânc atât cât vreau şi ce vreau (ce idioată, deloc nu mă gândeam că în aşa tempou eu voi ajunge maximum până la 40 de ani)
• că aşa sunt genele, părinţii tot sunt graşi
• că aşa sunt eu, că dacă sunt grasă sunt diferită de mulţime (ce gânduri îi dă în cap unui om care nu vrea să renunţe la mâncare)

Îmi era foarte comod la serviciu să-mi iau plăcite, tartine cu salam, o coptură, bomboane, care îmi dădeau energie imediat şi nu trebuia să mă obosesc gătindu-le. Era tare comod seara, după muncă, să merg acasă şi să mă uit un film sau u nserial mâncând seminţe, alune, pesmeţi. Dar totul s-a schimbat când am simţit că la 28 de ani mă doare un genunchi. Am făcut un pas greşit în timpul unui meci de badminton, mi-am făcut o entorsă şi de atunci genunchiul mă supăra foarte tare. Mi-am imaginat că la 30 de ani voi avea nevoie de cârje, că la 35 de ani voi avea genunchiul imobilizat, că voi sta tot mai mult, mă voi îngrăşa şi mai tare, şi va trebui cineva să mă îngrijească, şi mi s-a făcut greaţă de mine. Am început a privi nişte emisiuni despre persoane cu obezitate morbidă şi situaţia lor, şi am zis că eu nu vreau să ajung o legumă din cauza că nu pot renunţa la mâncare.

4,5 luni în urmă mi-am văzut un coleg din presă care ţinând un regim special a slăbit timp de un an 40 kg. M-a impresionat rezultatul lui şi am decis să încep şi eu. Nu am aşteaptat ziua de luni, nu am aşteptat prima zi din lună, am început chiar a doua zi. La început eram panicată. Deşi regimul îţi permite să mănânci cât poţi, dar nu tot ce vrei, eu mă temeam că la prima stare de foame nu voi rezista. Iniţial îmi luam la servicui câte 2 caserole de mâncare, găteam seară de seară destul de mult. Acum iau câte o caserolă, ştiu că mă satur cu mult mai puţină mâncare.

Treptat au apărut rezultate, iniţial minus 2 kg. Când am văzut primul rezultat i-am scris fratelui meu că primul lucru pe care îl fac atunci când slăbesc destul – voi sări cu paraşuta, iar el mi-a răspuns că se pare că cele 2 kg au plecat de la creier 🙂

Apoi a fost minus 5, apoi minus 9, şi pe urmă minus 15, la minus 18 mi s-a stopat procesul. Aproape o lună nu am dat jos nimic, pe urmă, în 3 zile s-au dus 2 kg.  Am început regimul la 105,5 kg, acum cântăresc 85 kg. Este greutatea pe care am avut-o în cea mai lungă perioadă de maturitate, 4 ani în urmă aveam 85 kg.

Scopul meu e să slăbesc până la 57-58 sau chiar 55 kg. E un scop frumos, pe care vreau să-l ating inclusiv scriind procesul, va fi o motivare pentru mine să mă laud cu noi rezultate. Dacă reuşesc să motivez astfel şi alte persoane să slăbească, atunci va fi şi mai bine.

Voi posta pe instagram poze cum se schimbă corpul meu, voi posta ce gătesc, ce produse cumpăr şi de unde, dar şi ce proceduri mai fac. Sper în curând să mă pot lăuda cu primul meu cros, acum încă e prea mare greutatea şi risc să-mi traumatizez genunchii, acum doar merg, cam câte 7-10 km pe zi.

Mariana Galben