Fotbalul din Basarabia în perioada interbelică

Nu există o dată certă în ceea ce privește anul primului meci jucat în această zonă, istoricii din Republica Moldova având păreri diferite despre acest subiect. Unii spun că primul meci s-a jucat în 1910, alții în 1911 sau 1912, dar FMF (Federația Moldovenească de Fotbal) a decis că primul meci jucat pe aceste meleaguri a fost la data de 29 august 1910, între echipele gimnaziilor din Odesa și Chișinău. Sursa pe care se bazează FMF-ul este cartea „Scrisorile unui sportiv bătrân” a lui Nikolai Biazi. Biazi fiind nimeni altul decât cel care a arbitrat finala primului campionat al URSS. Abia în 1917, în Chișinău este atestat documentar primul club de fotbal. Se numea Maccabi și aparținea evreilor stabiliți aici.

Fotbalul, în perioada sa de început, se juca pe Ciclodrom, undeva pe lângă strada Reni, unde prin anii ’20, Pantelimon Sabatin, un mare iubitor al fotbalului, strânge în jurul său un nucleu de jucători tineri compuși din elevi de liceu. Acest personaj  va activa mulți ani la Sporting Chișinău și Mihai Viteazul. Ca și Sabatin, vor apărea și alți ruși, care, din cauza bolșevicilor vor emigra în aceste regiuni proaspăt unite cu România, Basarabia fiind și prima provincie care s-a unit cu Vechiul Regat pentru a forma România Mare. Printre acești emigranți ruși, au fost și unele persoane care s-au impus în sportul local, așa cum a fost și mai sus menționatul Sabatin. Ei au fost aceia care i-au influențat pe tinerii din zonă în ce privește fotbalul. Printre acești tineri aflându-se și fiii preotului Valcov, cei care, în jurul anului 1920, inființează echipa Viteaz. Tot în această perioadă apare și Fulgerul Chișinău care împreună cu Sporting și Mihai Viteazul Chișinău se vor bate pentru supremație în campionatul Basarabean.

Mihai Viteazul Chișinău este cel mai titrat club basarabean din perioada interbelică, fiind singura echipă, alături de Fulgerul CFR, care ajunge în semifinalele campionatului României. Acest club a fost înființat în 1920, de către frații Valcov (Vasile, Nicolae „Colea”, Petre „Petea” și Volodea), la început purta numele de Viteaz, dar în 1925, își schimbă denumirea în Mihai Viteazul. Pierde titlul de campioană a Basarabiei în sezonul 1924-1925, după ce duce o luptă acerbă cu rivalele Sporting și Fulgerul CFR. Acest titlu este câștigat la final de către echipa feroviară. Abia în sezonul 1926-1927, reușesc să câștige campionatul regional, calificându-se în acest mod la turneul final al Diviziei A, unde o vor demola în meciul de debut pe Maccabi Cernăuți cu 6-0. A urmat meciul din sferturi cu Unirea Tricolorul București, și după un meci terminat la egalitate (4-4), a trebuit să joace un al doilea meci în ziua următoare, dar pierde în prelungiri cu scorul de 3-1.

 

De acum încolo Viteazul va participa la faza finală încă trei sezoane consecutiv:

– În sezonul 1927-1928, va trece în primul tur de Concordia Iași cu scorul de 9-1, se califică în sferturi de finală unde o întâlnește pe Polonia Cernăuți, și pe care o bate cu 5-2, dar în semifinale este eliminată de viitoarea campioană din acest an, Colțea Brașov.

– În sezonul 1928-1929, după ce câștigă campionatul Basarabiei, participă la turneul final, dar este eliminată în primul tur de către Dragoș Vodă Cernăuți cu scorul de 1-0.

– În sezonul 1929-1930, câștigă campionatul regional, participă la turneul final  unde o elimină din nou în turul întâi pe Concordia Iași, scor 4-2. Își ia revanșa fața de Dragoș Vodă în sferturi, învingând-o cu 4-2, iar în semifinale pierde în fața lui Juventus București. La fel ca și Colțea, Juventus avea să câștige campiontul în acest sezon. Se pare că Mihai Viteazul le purta noroc echipelor cu care se întâlneau în semifinale.

Acestea au fost singurele participări ale clubului la turneul final al campionatului național. Mai apare înscrisă în sezonul 1938-1939, în Seria de Est a Diviziei B, și tot în acest sezon are prima și singura sa participare în Cupa României, unde o întâlnește în șaisprezecimi pe mai vechea sa cunoștință Unirea Tricolorul București, dar nu reușește să treacă mai departe fiind învinsă cu 9-1.

Nu am cunoștință despre culorile pe care le avea clubul, dar știu că meciurile le juca pe „Terenul nemțesc” de lângă Parcul Carol. Iar în ceea ce privește cei mai importanți jucători care au jucat aici, cu siguranță aceia ar fi frații Valcov, care mai târziu vor face senzație când vor ajunge la Venus București. Colea, după ce își încheie cariera de jucător, va antrena printre altele, echipa națională a României și pe Steaua București, cu care va câștiga o Cupă a României. Mai trebuie menționat aici că această echipă era susținută de către militari și diverși funcționari.

Fulgerul CFR Chișinău, la fel ca și Mihai Viteazul este una dintre cele mai puternice echipe ale Basarabiei. S-a înființat în anii ’20, și a fost prima echipă din această provincie care participă la turneul final al Diviziei A. Asta se întâmplă în sezonul 1924-1925, cand „ceferiștii” câștigă campionatul regional și se califică la faza finală unde o întâlnește pe Oltul Slatina, și pe care o învinge cu 2-0, calificându-se astfel în sferturile de finală. Aici susține un meci în compania lui Jahn Cernăuți, o învinge cu 2-1, dar cei de la Slatina contestă rezultatul din meciul cu ei, deoarece susțineau că echipa basarabeană avea jucători de la alte formațiuni. Așa că Fulgerul CFR va fi descalificată, iar rezultatele anulate. În sezonul următor câștigă din nou campionatul Basarabiei și se califică mai departe la turneul final, iar aici o elimină în sferturi pe Hakoah Cernăuți, scor 1-0, și accede în semifinale unde se întâlnește cu Juventus București. După un meci între aceste două echipe terminat la egalitate (2-2), urmează o rejucare pe care cei din Chișinău o pierd cu 4-1. Acestea au fost singurele ei performanțe pe plan național, ea neavând niciodata ocazia să se califice în șaisprezecimile Cupei României. Printre cei mai importanți jucători care au activat aici îi putem numi pe Iozsef Kilianovits și Adalbert Strock, ambii cu selecții în naționala României.

Sporting Chișinău. Despre Sporting nu se știu multe lucruri, doar că era echipa lui Nicolaie Bosie-Codreanu, membru al Sfatului Țării, fiind unul dintre acei care a votat pentru unirea Basarabiei cu România.

Cea mai mare performanță a echipei a fost în sezonul 1936-1937, când o elimină în șaisprezecimile Cupei României pe Industria Sârmei Câmpia Turzii cu scorul de 1-0, și se califică în optimi de unde este eliminată cu 1-3 de către Venus București. Acesta fiind cel mai mare nivel atins de vreo echipă basarabeană în această competiție, Sporting fiind singura care trece de șaisprezecimile Cupei României. În Divizia A nu a participat niciodată, dar din 1934 și până 1940 este prezentă în Divizia B, dar cu rezultate modeste. În sezonul 1939-1940, Sporting își va schimba denumirea în FC Nistru Chișinău, iar după aceea dispare.

Alături de aceste echipe a mai fost și Maccabi Chișinău, echipa care nu a participat niciodată în Divizia A, dar a fost în Divizia B, plus o prezență în laisprezecimile Cupei României în sezonul 1939-1940, când va fi eliminată de AS Costanța cu scorul de 1-4.

La Chişinău erau înregistrate, în 1940, nu mai puţin de 9 cluburi, dar şi la Reni, Tighina, Călăraşi-Lăpuşna, Ismail, Orhei, Arciz, Bairamcea, Bălţi, Bolgrad, Cahul, Cetatea Albă, Chilia Nouă, Eichendorf, Mannisburg şi Marianca de Sus.

sursa Zeul Football și Popa Bogdan

M.

Preluat de pe oasteafiara.net și chisinaul.blogspot.com