Boala din societatea moldovenească

Scris de Mariana Galben

ursulet poza preluată de pe pagina sport.ro

Acum sunt în concediu și având mai multe treburi de rezolvat circul prin capitală mai des decât atunci când muncesc. Astăzi, 28 iulie, intrând în troleibuzul Nr. 2, ca să ajung din Centru la Botanica, aud cum un copil țipă înfiorător. Nu mi-am putut controla pornirea și am privit, exact ca toți cei din troleibuz, în direcția de unde se auzea țipătul. Acolo am văzut o fetiță de vreo 10 ani care urla la modul propriu și se trântea pe jos pe podeaua troleibuzului. Femeia care era cu ea (nu știu dacă era mama ei de aia nu mă dau cu părerea) nu reușea să o ridice înapoi pe picioare.

La prima vedere părea că acel copil făcea nazuri sălbatice fiindcă nu a obținut ceea ce își dorește. Am mai văzut așa reacții prin magazine, copiii se trântesc pe podea și bat din picioare, țipă, ca să li se cumpere ce poftesc.

Oamenii din troleibuz au început: „Ce copil needucat!”, „Femeia asta nu se pricepe să crească un copil!”, „Ai mei niciodată nu mi-au făcut asemenea nazuri!”, „O palmă peste bot și se va calma” (!!!)

La un moment dat copila, țipând, a mers în genunchi până la ușa din față și acolo a început a plânge. Femeia care era cu ea la fel nu reușea să o ridice de la podea. Călătorii au început a striga ca femeia să-și ia copila și să coboare. Lângă mine erau 3 persoane care se indignau „ce-i de needucat copilul”. Atunci am zis: „Da nu credeți că are vreo deficiență mentală și reacționează așa?”. La care o femeie de alături a zis: „Să stea cu așa copil acasă?”. I-am dat replica: „Și dacă are nevoie să meargă la medic, sau la cumpărături, sau elementar revine acasă de undeva, dar bani de taxi nu are?”. Un bărbat a început a striga în gura mare ca femeia să fie dată jos din troleibuz dacă nu-și poate struni copilul. A intervenit taxatorul care i-a pus la punct pe toți: „De ce voi trebuie să decideți cine are voie să meargă cu transportul și cine pe jos? Lăsați în pace oamenii ăștia!”. Îmi venea să-i zic un mulțumesc așa ca să audă tot troleibuzul.

Femeia care însoțea copila avea o față de vinovat și am intuit că acel copil are probleme atunci când am auzit-o spunând: „Are și ea drepturi ca și voi. Nimeni nu este asigurat că nu va ajunge în situația asta”.

Tot drumul m-am gândit la societatea din care fac parte: o societate care nu-i acceptă pe cei diferiți, intolerantă, care este gata să încuie un om în casă dacă el are deficiențe mentale și deranjează auzul celor „sănătoși” cât timp merge în transportul public, o societate care judecă totul după aparențe.

P.S.: De aproape 25 de ani nu mai suntem în URSS, dar majoritatea își doresc în continuare ca oamenii cu deficiențe mentale sau fizice să fie instituționalizați undeva, să nu apară în ochii lor.

P.S. 2: Astăzi mi s-a conturat clar ideea unei cărți. Visam încă din copilărie că atunci când voi crește voi scrie o carte. Deci pe blog voi scrie mai multe istorioare ca să le păstrez și să le încheg cândva într-o carte.

One thought on “Boala din societatea moldovenească

  1. Nimeni nu gandeste ca i se poate intampla oricui o situatie de gen,nu trebuie neaparat ca acel copil sa fie bolnav ,ci pur si simplu sa nu te intelegi cu el daca nu ii oferi ce isi doreste.Din pacate romanii sunt niste oameni foarte slabi intelectual .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s