Vreau o țară ca afară (experiența de la Iași)

Palatul_Culturii_Iasi_-_Aerial

Astăzi sunt în România, acasă, la Iași. Din păcate îmi cunosc mult prea puțin țara strămoșilor. Dar vreau să o cunosc. Mă impresionează fiecare clipă petrecută la Iași. Ador modul cum vorbesc oamenii în jurul meu. Deși accentul nu este cu mult mai diferit de cel de la Chișinău, nu aud niciun rusism, nicio expresie greșită (cel puțin pe care aș putea să o cunosc eu că e greșită). Până acum mă speria un pic modul de vorbire al românilor de peste Prut, îi auzeam vorbind foarte repede, iar creierul meu crescut în Republica Moldova nu putea despărți cuvintele cu așa viteză de pronunție și deseori mă pierdeam în astfel de discuții. Aici mă simt ca acasă. Aici ascult oamenii din jurul meu cu zâmbetul pe buze.

„Săru’ mâna”

„Ce mai fac ai tăi?”

„Mulțumesc frumos”

Limba română în toată splendoarea ei.

„Mariana, parcă ne-am înțeles că ne tutuim, zi-mi Puiu”. Eram convinsă că niciodată nu-i voi zice unui bărbat „puiu”, căci îmi părea un dulcigărizm. Dar iată că la Iași am găsit un Puiu.🙂

Puiu ne-a ajutat cu deplasarea dintr-un loc în altul, el ne-a spus că Iașiul are circa 400 de mii de locuitori. Tot el mi-a confirmat că în Iași nu mai sunt troleibuze, tramvai am văzut că este. Mi-a zis că sunt câini vagabonzi, dar nu în toate cartierele.

Puiu nu este de acord că noi, în Republica Moldova, vorbim neapărat greșit, cică noi vorbim cu regionalisme, așa cum se vorbea până Basarabia a fost ruptă de la Țara-Mamă. Tot el este fascinat de Chișinău, de Orheiul Vechi și de Mănăstirea Curchi. Mai mult chiar, el e impresionat că în Moldova găsești la fiecare intersecție prin țară troițe și fântâni cu apă potabilă pe marginea drumurilor.

Particip la o conferință despre proiectele transfrontaliere realizate de România, Ucraina și Republica Moldova în comun. Am fost cazată în zona de agrement Ciric. E formidabil aici, lacuri în jurul nostru. Aerul e proaspăt ca la Mama acasă.

Mi-a plăcut magazinul Palas. Chișinău e capitală, dar nu are un astfel de magazin cum e Palasul de la Iași, și cu prețuri „umane”.

Nu am fost, dar din automobil am văzut „Hanu’ grașilor”, restaurant autentic românesc🙂 După ce am încercat ciorba cu perișoare la un restaurant mi-a apărut o bănuială de ce în locurile unde am crescut nu se pune leuștean în borș. Localitatea mea de baștină e pe malul Nistrului, iar leuștean folosesc cred că cei ce-s mai aproape de Prut. (Nu, nu are nimic cu râurile, pur și simplu eu greu mă orientez cu vestul și estul, Nistru matincă e spre est)🙂

Într-un cuvânt Iașiul m-a impresionat. Îmi place tot mai mult UE. De cum am trecut frontiera dintre cele două state românești nu am mai dat de nicio porțiune de drum prost, chiar dacă am mers prin sate, am întâlnit căruțe, drumul era foarte bun. Vreau în satele noastre să meargă căruțele pe drumuri bune, să nu le scuture de parcă le trece curentul electric. Vreau o țară ca afară.

Mariana Galben

P.S: Al doilea Galben este la Turneul Campionilor la tenis pentru amatori, tot în România, tot în UE. Îl provoc să scrie și el impresiile de la Câmpulung.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s