Mă tem să mai trăiesc în Moldova

copil_teama_intuneric_05b1028f99
Da, îmi este frică să mai trăiesc în țara în care m-am născut și am crescut. Astăzi, 6 ianuarie, am aflat despre un caz: un bărbat a fost împușcat la vânătoare. Nu știu dacă e adevărat că a fost împușcat de procurorul general, nici nu cred dacă voi afla vreodată adevărul. Știu una, poliția nici nu poate investiga cazul căci procurorii, vezi Doamne, nu au nevoie de ajutorul polițiștilor.

De la această informație am început să-mi pun întrebări. Cât de sigură este viața mea în Moldova? Chiar dacă nu merg la vânătoare, am siguranța că unii demnitari nu vor organiza întreceri cu automobilele, sau mai știu eu ce distracție, unde pot să-mi pierd eu viața? De cine ar trebui să fiu protejată dacă poliția nu are dreptul să investigheze un caz de omor? Cine mă apără dacă de exemplu unui procuror nu-i place o știre făcută despre dânsul? Ce își vor permite alți oameni când vor afla că posibil procurorul general a omorât un om și nu este tras la răspundere?

La fel nu mă simt în siguranță din cauza camioanelor cu țigări de contrabandă care pleacă din Moldova. Cum să trăiască cinstit un om cu salariul de 3 mii de lei, sau cu pensia de 500 de lei într-o astfel de țară? Cum să accepți să plătești impozite când nu te simți în siguranță? Cum să mergi la medic știind că pe lângă plata lunară obligatorie pentru asigurarea medicală va mai trebui să-i dai ceva ca să se ocupe serios de sănătatea ta?

Nu mă pot simți în siguranță din cauza accidentelor rutiere mai ales cu implicarea transportului public. Intrând într-un microbuz din Chișinău tre să-ți spui rugăciunea căci nu ești convins dacă ajungi întreg la destinație. Avem te miri ce cale ferată în țara asta mică, dar au murit mulți oameni pe aceasta deoarece autoritățile nu au bani să pună niște bariere. Oamenii se îmbulzesc să urce câte 50 într-un autobuz interurban cu 20 de locuri deoarece în unele sate transportul ajunge odată sau de două ori pe săptămână.

Nu, nu poți rămâne într-o țară în care te temi să trăiești. Nu e viață aia în care mereu ești cu frica în sân. Acum îi înțeleg pe cei care își iau lumea în cap și pleacă de aici, poate că la început o făceau doar pentru un câștig normal, acum însă cred că o fac pentru a se simți în siguranță.

Noi vrem în UE? Mă tem că nici nepoții mei, dacă mai ajung să am nepoți în așa țară, nu se vor vedea în UE fiind cetățeni moldoveni.

M.

P.S.: Am o persoană dragă care mă convinge demult că în țara aceasta nu poți trăi normal. Astăzi s-a umplut și paharul meu, nu vreau să lupt ca să supraviețuiesc, eu vreau să trăiesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s