Fotografia ucigașă

Spre rușinea mea (și chiar regret) am aflat de existența acestei fotografii recent. Poate fiindcă pun un „filtru” drastic la propriul meu creier, pentru a nu fi șocată, sau poate din cauza că nu am căutat așa gen de imagini, nu știu, cert e că n-am văzut-o niciodată până acum și nici n-am auzit de ea.

De câteva zile particip la un traning despre deontologia jurnalistului și într-o discuție s-a pomenit despre aceasta. Având o curiozitate „patologică” am căutat-o repede și … am muțit.

 Fotografia este facută în 1994 în timpul foametei din Sudan și a fost premiată cu premiul Pulitzer.

Poza înfățișează un copil copleșit de foame care se chinuia să ajungă la o tabără cu alimente a Națiunilor Unite, situată la un km depărtare.
Vulturul aștepta copilul să moară ca să-l mănânce.
Poza a șocat întreaga lume.
Nimeni nu știe ce s-a întâmplat cu acel copil, nici fotograful Kevin Carter care a plecat imediat dupa ce a făcut poza.
Trei luni mai târziu s-a sinucis din cauza depresiei.

Nu vreau să-l judec pe fotograf, nu vreau să spun că a făcut bine sau rău că a lăsat copilul acolo fără să-l ajute să ajungă la tabăra Națiunilor Unite.

Pe mine m-a impresionat fotografia aceasta. M-a făcut să mă gândesc mai profund la meseria de jurnalist.

Încerc să mă pun în locul lui Kevin Carter și să-mi imaginez cum aș reacționa eu în astfel de situație. În primul rând mie mi-ar fi frică să ating o persoană străină, indiferent de-i copil sau bătrân, mi-ar fi frică să nu mă molipsesc de vreo boală gravă de la persoana care se vede clar că e bolnavă și chiar pe moarte.

Pentru mine, personal, nimic nu ar justifica să-mi risc propria sănătate sau chiar propria viață.

Eu nu-l judec acum pe fotograf (deși pentru el nu mai are nicio importanță) și nu l-aș fi judecat nici atunci.

E tragic ce înfățișează imaginea, e tragic și că fotograful s-a sinucis, e tragic că în Sudan au mai murit mulți oameni de foame și boli… suntem înconjurați de tragic… asta e viața…

Mie îmi pare mai mult rău pentru fotograful care a fost „hăituit” de toți după ce a prezentat fotografia, nu era el vinovat că în Sudan a fost foamete, nu purta nicio vină pentru starea acelui copil și nici nu i-a făcut niciun rău că la pozat, da, nu i-a făcut nici bine, dar faptul că el a fotografiat un singur copil acolo nu exclude că nu ar fi fost mai mulți copii și maturi în apropierea acestuia, posibil că doar aproape de copilul din imagine era și vulturul. Fotograful/jurnalistul nu e un superman, nu poate salva vieți…

Viața e crudă, iar cu unii prea crudă…

Pun în continuare piesa marelui Michael Jackson, (mort și el, din păcate), care a prezentat cruzimea vieții față de anumiți oameni:

M.

2 thoughts on “Fotografia ucigașă

  1. e înfiorător.
    şi, poate ăştia sunt adevăraţii jurnalişti, nu anume el, dar cei care cercetează, care se implică în problemele sociale, care scriu şi arată lumii altă parte a monedei.
    că, feţele mascate de la tv care prezintă ştiri la comandă nu ştiu dacă pot fi numiţi jurnalişti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s